Recenzie: Delirium de Lauren Oliver

carte delirium lauren oliver

Gen:Young Adult, Distopie, Science Fiction, Fantasy, Romance, Ficțiune
Format: Paperback
Număr de pagini: 432
Format: 130 x 200 mm
Traducător: Iris Manuela Gatlan-Anghel
Apărută la 19 mai 2014 la editura Nemira || Goodreads
Cumpără Delirium
Sinopsis:
Se spune ca leacul iubirii ma va face fericita pe veci.
si intotdeauna am crezut asta.
Pana acum.
Acum totul s-a schimbat.
Acum as prefera sa ma infectez cu iubire fie si numai o fractiune de secunda decat sa traiesc o suta de ani in minciuna.


„O poveste care alearga cu viteza si o ia in alta directie la fiecare pagina, cu personaje care ma duc de la afectiune la frustrare, de la furie la compasiune. O carte pe care o devorezi imediat.“
Jay Asher

Rating: 3/5

Delirium de Lauren Oliver este o distopie care ne prezintă povestea Lenei, o tânără care trăiește într-o societate unde a fost descoperită cea mai periculoasă boală dar și antidotul pentru aceasta. Amor deliria nervosa este o boală fatală pentru omenire, fapt pentru care, până la vârsta de 18 ani când persoanele pot fi operate pentru a nu se îmbolnăvi niciodată de aceasta, populația trebuie să urmeze reguli stricte pentru a nu se îndrăgosti.

Cartea ne prezintă iubirea sub o altă fațadă, ea fiind considerată o boală care trebuie combătută pentru a nu duce populația la suferință și mai apoi la moarte. Tinerii sunt ținuți departe de orice le-ar permite să descopere ce este dragostea, fie că este vorba de muzică sau de cărți vechi precum sunt cele cu Shakespeare.  Este interesant cum autoarea a descris pașii prin care se manifestă aceasta "boală" a viitorului care a omorât numeroase persoane de-a lungul timpului.

Stilul lui Lauren Oliver a fost frumos pe alocuri, existând anumite citate care chiar mi-au plăcut, însă nu m-am putut plia foarte bine cu modul ei de a scrie și nici cu personajele. Sunt prezente destule descrieri în carte și probabil că acestea m-au plictisit nițel (nu am nimic cu descrierile în general, probabil depinde de carte) iar personajele nu cred că au reușit să mă marcheze îndeajuns de mult.

Protagonista, Lena, este o fire care cred că se lasă destul de ușor influențată dar de-a lungul desfășurării evenimentelor reușește să descopere lucruri care o fac să aibă și ea anumite dorințe de la viață și să lupte pentru ele.

Relația de prietenie dintre Lena și Hanna are urcușuri și coborâșuri dar mi s-a părut drăguță și s-a văzut că cele două aveau sentimente puternice una pentru alta cu toate că se luptau să nu și le dezvăluie în mod direct.

interior carte delirium lauren oliver

Apariția personajului masculin Alex îi dă poveștii o nouă față și cred că acesta a fost lucrul care mi-a plăcut cel mai mult. Alex provine dintr-o altă lume și ascunde secrete de care nimeni nu are nici cea mai vagă ideea. Locul de unde provine el mi s-a părut aproape magic și modul în care el îi prezintă Lenei cum este lumea cu adevărat și o motivează pe aceasta să lupte pentru ceva frumos m-a făcut să stau cu sufletul la gură în unele momente!

Citatele de la începutul fiecărui capitol nu m-au impresionat în mod special, și chiar m-au plictisit pe alocuri dar dacă le recitesc cu o atenție mai mare, câteva dintre ele par să îmi surâdă.

Multora sunt sigură că le-ar plăcea această carte la nebunie chiar dacă pentru mine nu este o favorită. Este o distopie interesantă prin ideea abordată de autoare și cred că vă puteți bucura cel mai bine de ea dacă nu ați citit extrem de multe distopii sau dacă nu plecați la lectură cu ideea că aceasta este o serie extrem de populară (după cum am făcut-o eu).

Delirium vă va ajuta să vedeți iubirea dintr-un alt unghi și să fiți prinși alături de personaje într-o luptă cu societatea pentru a corecta sistemul și măsurile drastice care guvernează în această lume distopică.

carte delirium lauren oliver


Citate:
"— Ce-ai spus? bângui eu în șoaptă, cu glasul răgușit.
El se apropie și mai mult de mine. Simt cum flăcările din ochii lui îmi pun sufletul pe jar. Nicicând nu m-am aflat atât de aproape de un băiat. Simt că-mi vine să leșin sau s-o iau la fugă, amândouă deodată. Dar nu pot să mă mișc din loc." (p.70)

"Uneori am impresia că, dacă te mulțumești doar să privești lucrurile, să stai nemișcat și să lași lumea în voia ei, timpul se oprește o clipă în loc și universul încremenește. Doar pentru o clipă. Iar, dacă vei găsi o cale să trăiești clipa aceea, atunci vei trăi pentru totdeauna." (p.153)

"Și iată-ne deodată în câmp deschis, fără protecția copacilor, străbătând cu pași repezi drumul cel vechi, presărat cu pietriș și argilă. Alex merge aplecat înaintea mea, iar eu îi urmez exemplul, aplecându-mă cât pot de tare, dar asta nu-mi domolește spaima și senzația de vulnerabilitate." (p.272)

"Și cuvintele se revarsă ca într-o cascadă peste mine, străpungând întunericul, așa cum razele de soare străpung suprafața apei, pătrunzând în adâncurile ei. Îmi țin ochii închiși. Și văd stelele în continuare, galaxii întregi ce strălucesc în neant, aștri incandescenți ca soarele, oceane argintii și nemărginite, aștri selenari..." (p.292)

"Dar nu fac niciun efort s-o prind din urmă. O las să alerge înaintea mea și încerc să-mi întipăresc imaginea ei în minte, așa cum este acum: bronzată, fericită și frumoasă, râzând și alergând, cu părul fluturând în aer, luminat ca o torță de ultimele raze de soare, ca un semn de bun augur, ca o vestitoare a zilelor însorite ce ne așteaptă." (p.384)

Îi mulțumesc editurii Nemira pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere.

Etichete: , , , , , , , , ,